#daretodream 💡 Sanda Nicola: ,,E foarte important să știi tu exact cine ești”

Jurnalistul Sanda Nicola (Digi24) este omul care a avut curajul să-și urmeze visul încă de când era în liceu. La 18 ani a câștigat un concurs pentru postul de reporter la ProTV, iar un an mai târziu era acceptată la BBC School. A absolvit și o facultate în Marea Britanie și, fără bariere, și-a pus viața pe hârtie în volumul ,,Carte de identitate”.

Am întrebat-o pe Sanda care au fost pașii spre cariera solidă pe care și-a clădit-o, cum au fost studiile în străinătate, dar și care sunt coordonatele după care un tânăr trebuie să se ghideze când își gândește pașii în dezvoltarea carierei și a vieții personale.

  1.       Când ai știut prima dată că vrei să fii jurnalistă?

În clasa a XI-a când, împreună cu niște colegi de la liceul Decebal din Deva, am început să lucrez la postul local 3TV Deva. Făceam reportaje și prezentam sâmbăta dimineață emisiunea „Noi”, un program foarte dinamic despre liceeni. Atunci era doar o joacă, acum știu sigur că era o emisiunea foarte bună, tocmai pentru că tot ce făceam era cu bucurie și cu mult suflet.

  1. Ce contează din punctul tău de vedere cel mai mult în alegerea carierei?

Să îți placă ceea ce faci, să fie cu adevărat marea ta pasiune. În orice domeniu vei dori să te afirmi va fi nevoie de multa muncă, de sacrificii uneori, e important să faci toate astea cu toată convingerea. Altfel, vei acumula mai multe frustrări decât poți să duci.

  1. Tu te-ai implicat încă din liceu în activități, aveați o revistă. Cât de mult te-au ajutat aceste lucruri în dezvoltarea profesională?

Pentru mine a fost esențial tot ce am trăit în anii de liceu. Dacă la 18 ani am câștigat prin concurs un post de corespondent  Pro TV, iar la 19 ani am făcut față unui proces de selecție la BBC School, e pentru că vorbeam o engleză bună și pentru că îmi însușisem deja noțiunile de bază ale jurnalismului, iar asta se datorează mediului în care mi-am petrecut adolescența.

  1. Spuneai în cartea ta că unul dintre cele mai mari complexe ale tale a fost faptul că nu ai făcut imediat după liceu studiile universitare. Între timp ai absolvit o facultate în Marea Britanie. De ce acolo?

Open University (OU) avea o ofertă de studiu part-time care imi permitea să învăț în ritmul meu și să-mi alcătuiesc propriul curriculum, în acord cu preocupările mele. Eu am  ales să studiez pentru o licență în științe sociale și științe politice, iar toate cursurile pe care le-am urmat pentru acumularea creditelor au fost fascinante. Cel mai mult mi-a plăcut cursul numit: „Islamul și Occidentul: politica de coexistență”. De altfel e disciplina la care am obținut cele mai mari calificative pe durata studiilor la OU.

Când a izbucnit criza refugiaților, eram deja bine pregătită pentru a aborda un asemenea subiect, din toate perspectivele. E și motivul pentru care mi-am dorit foarte mult să transmit din insula Lesbos, în 2016, când Papa Francisc si Patriarhul Ecumenic Bartholomeu I al Constantinopolului au mers împreună în taberele de refugiați sosiți pe mare din Orientul Mijlociu. Sunt foarte recunoscătoare că Digi24 a fost de acord cu propunerea mea și am ajuns acolo. A fost un moment care mi-a confirmat că am făcut alegeri profesionale foarte înțelepte și sunt pe drumul care mi se potrivește cel mai bine.

  1. Ce ți-a plăcut cel mai mult în perioada studiilor?

Mi-a plăcut faptul că tot ce se predă acolo este actualizat permanent, iar acumulările au aplicabilitate imediată. Firește că e important ce a gândit Descartes, sau Russeau, ori Locke, dar mai important e să înțelegem schimbările sociale prin care trecem astăzi ca să putem elabora politici publice adecvate. Cultura generală este fără îndoială apreciată, dar sistemul britanic nu-l răsplătește pe cel care a memorat mai mult, ci pe cel care întrebuințează mai bine noțiunile dobândite pentru a inova, pentru a fundamenta idei noi, perspective originalele asupra societății.

  1. Care au fost cele mai mari provocări de-a lungul carierei tale?

Eu am demisionat și am luat totul de la capăt de mai multe ori. Perioada care preceda demisia era crâncenă, atunci când cântăream avantaje și dezavantaje, când îmi calculam bugetul și șansele de a mă integra rapid la un alt loc de muncă.

  1.  Există vreo lecție importantă pe care ai învațat-o ,,pe propria piele”? Care?

De cele mai multe ori, și când ți se spune că ești bun și când ți se spune că ești prost e doar un joc. Și ascensiunea și declinul sunt adesea conjuncturale, nu au neapărat legătură cu valoarea ta. De asta e foarte important să știi tu exact cine ești și să nu ai nevoie de prea multe confirmări din partea celorlalți.

  1.  Ce sfat i-ai da Sandei de 18 ani?

Să aibă încredere ca toate eforturile ei vor fi răsplătite și să nu-i fie frică de nimic.

  1. Ce nu trebuie să uite un tânăr atunci când își gândește pașii spre dezvoltarea carierei și, de ce nu, și a vieții personale?

Să nu uite că mai importante decât performanțele, decât obiectivele bifate, sunt sănătatea, bucuria de a trăi și echilibrul pe care numai un cămin ți le poate oferi. Să nu subestimeze niciodată importanța familiei, a vieții de cuplu. Omul singur, dezrădăcinat, e de cele mai multe ori un om vulnerabil, incomplet, indiferent cât de mult câștigă și câți angajați are în subordine.

Sanda Nicola a fost unul dintre speakerii conferinței RIUF YouForum din octombrie 2018. Cei prezenți s-au inspirat din poveștile ei de la panelul de discutii ,,Learn to fail, don’t fail to learn.

 

Poate te-ar interesa