Aurelian Mohan are 23 de ani și este delegat pentru tineret la ONU din partea României. A studiat la Facultatea de Științe Politice în București și totodată, de la distanță, și la Universitatea MIT și Universitatea California-Berkley. Dincolo de faptul că ne-a povestit parcursul lui în carieră, ne-a dat și câteva ponturi de organizații în care, potrivit lui, merită ca tinerii să se implice. Dezvăluim două din start: American Councils for International Education și International Affairs (IAF), a asociaţiei Voluntari pentru Idei și Proiecte. Enjoy! 🙂
- Aurelian, cât a contat pentru tine experiența studiilor de la Universitatea MIT și Universitatea California-Berkeley?
Cursurile realizate cu universitățile menționate de dumneavoastră au avut, în mod indubitabil, un impact major asupra formării mele intelectuale. În ciuda faptului că am studiat domenii (id est, statistică, respectiv politici publice) care erau analizate pe parcursul unor cursuri din cadrul Facultății de Științe Politice a Universității din București (care mi-a devenit alma mater), doar în contextul instituțiilor educaționale americane am avut șansa să lucrez cu software de prelucrare a datelor statistice, precum RStudio, sau să analizez măsuri de public policy din toată lumea (exempli gratia, China, Singapore, India, Germania, Africa de Sud). In extenso, menționez că am fost uimit de răbdarea de care dădeau dovadă profesorii, de modul disciplinat în care studenții și profesorii abordau fiecare curs și de efortul depus de orice magistru pentru a identifica exemple menite a facilita o mai bună înțelegere a problemelor matematice de mare complexitate.
- Deși nu ai stat practic în SUA, rigorile lor erau acelelași și pentru studiile online? Ce ai simțit că este diferit față de sistemul educational din România?
Nu exista nicio diferență între cursurile lor standard și cele la care am participat întrucât, în majoritatea cazurilor, activitatea din amfiteatre era difuzată în timp real. Cu alte cuvinte, rigorile, elementele de natură procedurală și structura cursurilor nu erau modificate special pentru a acomoda studenții din străinătate. În urma unei evaluări obiective, pot afirma că atât testările aferente fiecărui modul, cât și probele finale, au fost cele mai dificile examene la care am luat parte vreodată, iar această mărturisire vine în contextul în care am participat la numeroase olimpiade (la nivel județean sau național și un baraj pentru etapa internațională a Olimpiadei de Geografie), concursuri naționale și testări în cadrul facultății sau în cadrul unor interviuri.
Referitor la a doua întrebare, doresc să aduc în prim-plan raportarea profesorilor față de studenți; in concreto, chiar dacă întrebările sau răspunsurile studenților nu erau pertinente, profesorul era înțelegător și replica politicos că „intuiția dumneavoastră nu este potrivită, vă rog să mai cugetați”, iar dacă era cazul oferea explicații suplimentare. Mai mult decât atât, (a) erau depuse toate diligențele necesare pentru ca majoritatea studenților să înțeleagă subiectul aflat în discuție, (b) când se introduceau elemente noi, pe parcursul predării, clasa era întrebată dacă are idei referitoare la modul de rezolvare sau dacă intuiește direcția în care se îndreaptă cursul, (c) cursurile erau însoțite de prezentări foto/video, exerciții realizate cu un anumit software sau de o multitudine de exemple practice menite a oferi studentului „ancore” mnemotehnice ce îl vor ajuta în timpul studiului individual, (d) profesorii structurau cursurile în așa fel încât să nu fie împărtășite cu studenții toate detaliile în ceea ce privește punctele cheie ale materiei, obligând într-o oarecare măsură studenții să (1) citească bibliografia specifică domeniului și (2) să facă cercetări pe cont propriu. Acestea ar fi principalele diferențe față de sistemul educațional românesc.
- Care sunt din punctul tău de vedere principalele trei calități pe care un elev trebuie să le aibă dacă vrea să fie admis la o universitate de top?
Trebuie să conștientizăm faptul că nu există un anumit tipar, un set de condiții universal valabile, care să se potrivească în toate circumstanțele; id est, calitățile necesare pentru ca cineva să fie admis la o universitate de top variază de la un continent la altul și de la o specializare la alta. Voi încerca totuși să identific trei însușiri care se aproprie de un model sub specie aeternitatis. Consider că în orice context (1) atașamentul față de cunoaștere și, implicit, calitățile pe care le generează, precum meticulozitate, disciplină a muncii și propensiunea de a contura un sistem de gândire propriu, vor oferi elevului mentalitatea și cadrul epistemologic necesar îndeplinirii cu succes a oricărui demers. Totodată, (2) capacitatea de a argumenta sistematic și corect din punct de vedere logic (care de multe ori este rezultatul primului element menționat) reprezintă cu certitudine un avantaj în majoritatea cazurilor. În cele din urmă, (3) tenacitatea este un element vital în cadrul unui demers de asemenea natură întrucât conduce la formarea capacității de adaptare la medii academice și culturale noi.
- De ce ai fondat Dialectica (n.r. platformă independentă de știri și analize)? Ce ai vrut să schimbi prin acest proiect și cum te-a ajutat experiența învățării la universitățile străine ca să-l construiești?
Am dorit, împreună cu prietenii mei, să construiesc un website specializat în căutarea și evidențierea poziționărilor ideatice cât mai apropiate de adevărul faptic. Obiectivul este de a transforma Dialectica într-un „far călăuzitor” în era „post-truth” (post-adevăr). Motivul principal care a generat demersul Dialectica a fost dorința mea de a disemina la nivelul societății românești o atitudine gnoseologică bazată pe conceptul de responsabilitate epistemică, un atașament ridicat față de cunoaștere și, implicit, o poziționare cât mai obiectivă față de evenimentele ce marchează lumea contemporană.
Prin Dialectica am încercat să produc două schimbări în mass-media românească: (1) să construiesc o platformă care oferă tinerilor posibilitatea de a-și exprima părerile liber, fără limitări de natură ideologică sau partinică, singurele condiții pentru publicare fiind, desigur, cele care conturează standardul de calitate pe care Echipa Editorială l-a impus de la început (aparat bibliografic riguros construit, argumentații corecte din punct de vedere logic și obiectivitate – pe cât posibil – în analiză) și (2) înființarea unei publicații online care să fie capabilă a livra analize bazate pe opinii reale și justificate (în teoria cunoașterii, JTB – justified true belief – este o metodă cunoscută de definire a cunoașterii) și care să ofere articole fără prejudecăți, evaluări partinice, poziționări nejustificate, erori argumentative, exagerări și edulcorări.
Experiența acumulată în contextul cursurilor de la universitățile americane a jucat un rol important întrucât mi-a oferit acces la o vastă baze de date cu bune practici din diverse domenii și m-a ajutat să mă familiarizez cu principii de etică a cercetării. Aceste elemente au fost salutare în procesul de identificare a diferențelor dintre jurnalismul autohton și cel american.
- Cum a venit funcția de Delegat de tineret al României la ONU? Cât au contat studiile și activitățile extrașcolare?
Funcția de Delegat de tineret al României la ONU am obținut-o în urma unui proces riguros de selecție, organizat de Ministerul Afacerilor Externe și de Ministerul Tineretului și Sportului, format din trei etape: (1) preselecție bazată pe CV, scrisoare de recomandare și scrisoare de intenție, în urma căreia au fost aleși pentru următoarea etapă zece candidați, având în vedere principiul parității de gen; (2) semifinala a constat într-un interviu în limba engleză menit a testa cunoștințele despre sistemul ONU, Obiectivele de Dezvoltare Durabilă (SDGs) și Agenda 2030, detalii despre activitățile de tineret conturate de anumite organizații din sistemul ONU sau de entități non-guvernamentale din România; etapa în cauză a presupus și realizarea unor discursuri, în echipe de câte doi, pe diverse tematici de tineret; (3) etapa finală a fost similară celei anterior prezentate, doar că aceasta s-a desfășurat cu patru candidați și a inclus întrebări în limba română.
Pe parcursul procedurii de selecție studiile au jucat un rol important, însă accentul a fost pus pe (1) activități de formare profesională ce nu aparțin cadrului universitar, (2) pe nivelul de implicare în activități de voluntariat, (3) pe cunoștințe despre politicile de tineret de la nivel național, continental sau mondial și (4) pe detalii despre modul de funcționare a Organizației Națiunilor Unite.
- Care sunt cele mai interesante experiențe avute până acum în cadrul UN?
Toate experiențele de la ONU pălesc în comparație cu momentul unic al discursului din Adunarea Generală. Acesta este extrem de important întrucât diseminează, în rândul liderilor a 192 de state (nu am inclus România), problemele cu care se confruntă peste două milioane de tineri români și măsurile de politică publică pe care Delegații le consideră eficiente în contextul dat. Vocea noastră, a tinerilor, a ajutat de multe ori la impulsionarea factorilor de decizie în vederea ameliorării statu-quo-ului; motiv pentru care acordăm o atenție deosebită celor două discursuri din Adunarea Generală (unul care a avut deja loc în luna octombrie a anului 2018, iar al doilea va fi susținut în luna februarie a anului următor, în cadrul Comisiei pentru Dezvoltare Socială). Totodată, organizarea și susținerea unui side-event la ONU, împreună cu Delegații de tineret din alte țări (în mandatul 2018-2019 a fost vorba de Delegații Bulgariei, Germaniei, Luxemburgului și Slovaciei), reprezintă o colecție de momente memorabile deoarece, pe lângă faptul că îți oferă șansa de a lucra într-un mediu multicultural, constituie și o oportunitate de a îmbunătăți relațiile diplomatice ale României.
- Ai vreun principiu, motto, de la care nu te abați? Dacă da, care?
Consider că, în lipsa unui sistem de gândire bine conturat, clădit pe un ansamblu solid de principii și valori, orice motto are un caracter limitativ. In concreto, demersurile mele zilnice se ghidează după un atașament constant față de cunoaștere, grefat pe dorința mea de a progresa constant și de a ajuta societatea ori de câte ori am ocazia.
- Pentru că drumul tău a fost de succes, dă un pont celor care încă sunt la liceu. În ce tip de organizații să se implice ca să acumuleze cât mai multe experiențe care să completeze tot ce învață?
Înainte să le ofer liceenilor sfaturi, prefer să le prezint modul în care eu m-am raportat la acea perioadă din viață. Cu alte cuvinte, ei trebuie să înțeleagă că perioada care cuprinde liceul și facultatea (până la master și doctorat) reprezintă un interval temporal de maximă acumulare. Atunci ei își vor contura gusturile și dezgusturile, atunci își vor clădi destinul prin intermediul cunoștințelor și cărților cu care vor intra în contact. Pentru a înțelege mai bine la ce mă refer, recomand tuturor să citească discursul lui Leo Strauss, intitulat What is Liberal Education? regăsit aici: http://www.ditext.com/strauss/liberal.html
Vocea noastră, a tinerilor, a ajutat de multe ori la impulsionarea factorilor de decizie Institutul Diplomatic Român (au multe internship-uri); Institutul Qvorum de democrație participativă; American Councils for International Education; International Affairs (IAF), a asociaţiei studenţeşti Voluntari pentru Idei și Proiecte, cu proiectul Global Research Summer School; programe Erasmus+ Youth Exchange; sau Programul Oficial de Internship al Guvernului României.